Month: December 2021

La primele două întâlniri ale Atelierului de activism pentru drepturile omului am discutat despre relația între drepturi și legi, am arătat cum legile existente bune pot fi folosite în lupta pentru asigurarea accesului efectiv la drepturi, în timp ce această luptă trebuie dusă și pentru schimbarea legilor în așa fel încât ele să reprezinte interesele oamenilor dezavantajați de modul în care funcționează economia capitalistă. De asemenea, am vorbit despre o serie de legi care reglementează drepturile omului în general, și dreptul la locuință adecvată în particular la nivel internațional, european și național. Dar am povestit și despre activismul din Cluj pentru dreptate locativă din ultimii 11 ani, bazat pe cercetare militantă și pe un ethos antirasist și feminist dedicat unor valori precum egalitatea și solidaritatea, pentru a transmite tinerilor de diferite etnii și statut social pasiunea pentru astfel de lupte. Cea de a treia întâlnire a atelierului am dedicat-o discuțiilor mai detailate despre ce înseamnă relația între lupta pentru drepturi politice, pentru recunoaștere culturală, pentru drepturi social-economice, dar și drepturi reproductive. Invitatele noastre speciale de la organizațiile rome ERomnja și RomaJust, cu care avem o colaborare îndelungată și în cadrul Blocului Pentru Locuire din România, ne-au oferit șansa să vorbim despre această temă din perspectiva comunităților și persoanelor rome deposedate de toate aceste drepturi. (Enikő Vincze, Căși sociale ACUM!)  

Mesajul meu către participante ar fi acela de a le îndemna să chestioneze și să acționeze asupra lucrurilor care se întâmplă în jurul lor. Este important să chestionăm sexismul, și să înțelegem lupta feministă, să chestionăm rasismul și să înțelegem lupta anti-rasistă, să chestionăm clasismul și să înțelegem lupta anti-clasistă, dar cred că este necesar să chestionăm toate acestea și să vedem legăturile dintre ele pentru a înțelege de ce acele persoane cu multiple identități sau identități intersecționale sunt mereu împinse de cele mai multe ori în afara orașelor, la marginea societăților într-un cerc vicios din care este foarte greu să ieși fără sprijin. Totodată cred că este important ca solidaritatea să fie principiul după care să ne ghidăm în luptele noastre. (Georgiana Lipcan, ERomnja)

Activismul juridic în favoarea categoriilor dezavantajate nu este o poveste de succes continuu. Chiar și în cazurile în care am avut victorii în procesele în instanță împotriva primăriilor care evacuează și stabilesc criterii discriminatorii de atribuire a locuințelor sociale (de ex. În Eforie, sau în Focșani), la un moment judecătorii s-au întors împotriva noastră, nemaivorbind despre faptul că aceste procese se derulează timp de mai mulți ani, sau despre cum primăriile, după ce pierd un caz în instanță, introduc de exemplu noi criterii discriminatorii ca să excludă romii evacuați de la accesul la locuițe sociale. Totuși, este important ca aceste cazuri să fie câștigate chiar dacă durează 10 ani, pentru că pot să funcționeze mai departe ca referințe pentru alte cazuri din alte localități. Pentru activiști, aceste procese și victoriile parțiale sunt importante și pentru că pot fi încurajatoare, ele pot însemna o recunoaștere a luptei lor, atât din partea comunităților cât și din partea instituțiilor de la nivel local, național, sau internațional. Activiștii pentru dreptate locativă sunt actori foarte importanți și pentru că ei pot să documenteze cazurile din punct de vedere social, și să vină astfel în sprijinul muncii avocaților/ juriștilor. Dar până la urmă este important, ca oamenii pentru care ducem aceste lupte juridice, să aibă acces la justiție socială. (Eugen Ghiță, RomaJust)

Această a doua întâlnire a avut ca temă Dreptul la Locuire. Întâlnirea a fost împărţită în două părţi: în prima parte am discutat despre dreptul la locuire în general aşa cum e definit de ONU şi legislaţia europeană şi românească. În a doua parte am vorbit despre activismul pentru dreptate locativă din Cluj între 2010 şi 2021.

Câteva impresii de la persoanele care au participat:

A fost o zi interesantă. Am discutat despre legislația internațională și națională privind locuirea, despre care nu știam prea multe. Mi s-a confirmat că există o lege cu privire la dreptul la locuință al persoanelor  cu dizabilități. Am urmărit videoclipuri care arată acțiuni stradale ale Căși sociale ACUM! din anii trecuți, și asta a creat o atmosferă bună, militantă. A fost o experiență bună.

La a doua întâlnire am vorbit despre legile pe care le încalcă statul român în cazul evacuărilor forțate, dar şi despre modalitățile prin care autorităţile se eschivează şi aruncă vina dintr-o parte în alta. Apoi am urmărit filmări de la acțiuni din 17 decembrie din alți ani. Asta ne-a insuflat pasiune.

A fost frumos să ne vedem fizic, ne-a fost mai uşor să ne cunoaştem așa, am povestit mai mult între noi. Am învățat despre legi despre care nu știam. Acum știu la ce să mă refer când vreau să îmi apăr drepturile pe care le am ca om și persoană.

Îmi face plăcere să fiu la aceste întâlniri, discutăm lucrurile în așa fel încât să le înțeleagă toată lumea, este foarte interesant să întâlnim oameni diverși. Am acumulat multe cunoștințe.  

Ce am înțeles de la întâlnire, m-a făcut să conștientizez câteva detalii despre ce se întâmplă în Cluj. Am auzit despre marea evacuare din 2010 la un an după ce am ajuns aici ca studentă, dar nu știam despre de unde s-a făcut evacuarea, și nu știam nici despre acțiunile care au avut loc în Cluj. Discuțiile m-au făcut să contemplez, și mă ajută să nu mai fiu ignorantă. Am rămas impresionată de poveștile Lindei și Ritei.

Atelierul de activism pentru drepturile omului (coordonat de Enikő Vincze din partea Fundației Desire) își propune crearea unei ocazii cu care tineri și tinere cu domiciliul în Pata Rât se întâlnesc cu studenți din Cluj pentru a discuta despre drepturile omului și în mod particular drepturile locative, de a-și împărtăși experiențele de locuire în orașul Cluj și cum acestea reflectă încălcări ale acestor drepturi, precum și de a pregăti împreună o acțiune pentru comemorarea zilei de 17 decembrie 2010, zi declarată de mișcarea Căși sociale ACUM! drept ziua împotriva evacuărilor de pretutindeni. 

Prima întâlnire din seria de trei din cadrul acestui atelier a avut loc pe 24.11.2021, ocazie cu care participanții au formulat idei despre ce au ei în comun și ce i-ar putea lega într-o acțiune comună, au discutat despre ce anume sunt drepturile omului precum și istoria și principiile acestora, și au (re)văzut exemple în care drepturile omului sunt reglementate prin legislație la nivel mondial, la nivelul Uniunii Europene și în România.  

Păreri după prima întâlnire din cadrul Atelierului:

M-am simțit bine in prezența mai multe persoane ,cu toate că am avut emoții,mă bucur să fac parte din acest grup ,sunt bucuroasă că o să învăț lucruri noi.

Primul atelier a fost o oportunitate de a pune în perspectivă și reflecta. A fost un moment în care am putut să mă uit înapoi la oportunitățile pe care le-am avut de-a lungul timpului, oportunități pe care nu le-am apreciat îndeajuns sau deloc, considerându-le firești și cuvenite, sau pe care le-am ignorat cu cinism. Am auzit povești legate de tratamentul pe care unii participanți la atelier l-au îndurat din partea celor din jur de-a lungul timpului și asta, din nou, m-a întristat. Am auzit des oameni plangandu-se de lipsa de conexiune si interes cu cei din jur si de faptul ca se simt ignorati, dar  unii dintre noi nu au acest lux, fiind tratati cu ostilitate nemascata si vazuti ca a fiind probleme, vinovati prin simplul fapt ca exista. M-am bucurat sa aud de progresele pe care participantii au reusit sa le faca, atat pe plan individual cat si ca grup/comunitate si nu pot decat sa sper ca acest progres va continua. Ma gandesc, totusi, cu regret la faptul ca nu toti cei afectati de aceste abuzuri vor  ajunge sa se bucure de dreptatea care li se cuvine, insa un progres lent este mai bun decat unul inexistent.

M-am simțit foarte bine abia aștept sa înceapă runda 2 am trăit o experienta  de neuitat am trăit momente din adolescenta mea n-am mai scris asa de mult de 20 de ani trecuți și ma bucur ca fac parte din acest grup.